Posted by: Alexandra Oancea | January 19, 2009

Arta. La noi… si la ei.

Initial mi-am propus sa scriu un post in care sa critic modul in care este valorificata si apreciata atat arta clasica, cat si cea contemporana la noi si apoi la ei, la londonezi. Spun „la londonezi”, pentru ca de la ei am invatat ce inseamna sa ridici arta la cel mai inalt rang; sa te simti fericit si implinit cand realizezi ca esti inzestrat cu har divin, ca esti artist, fie si roman.

Primul lucru care m-a impresionat dinainte sa parasesc tara a fost sa aflu ca vizitarea tuturor muzeelor din capitala britanica e gratuita pentru toata lumea. De fapt asta a fost un simplu preview pentru celelalte minunatii pe care aveam sa le descopar acolo. Principiul este simplu, exista urne in care vizitatorii pot face donatii. Si se fac, nu se pun in urne cupoane cu reduceri, bonuri de masa sau pliante gratuite primite in Trafalgar Square, piata in care se afla „National Gallery”. Fie ca vizitezi „Bitish Museum”, „National Gallery” sau „Tate Modern” impresiile iti vor depasi de fiecare data asteptarile. O data ce ai pasit in British Museum de exemplu, este imposibil sa nu te lasi coplesit de dimensiunile uriase ale holului central, (cu birouri de informatii si o librarie cu preturi excelente) din care pornesc radiant galerii structurate cronologic si spatial. Luxul e pretutindeni, capodoperele merita omagiul unei securitati si frumuseti pana la cele mai mici detalii; nu exista fir de praf sau urma a perindarii grupurilor de turisti prin sali. Nu se aud comentarii stupide sau rasete, ci doar exclamatii de uimire sau apreieri cu conotatie artistica. In aceste camere pretioase poti face absolut orice, mai putin fotografia si atinge operele de arta. Am ramas surprisa descoperind artisti care isi petrec zile intregi facand schite dupa lucrari sau pur si simplu fiind inspirati de maretia operelor celebre. Acolo bunul simt e un principiu de sine statator. Poti sta o ora, doua, trei in fata unui singur tablou, contemplandu-l daca vrei. Nimanui nu i se va parea ca planifici sa-l furi sau ca esti nebun. In afara de bogatia sufleteasca cu care te incarci descoperind la orice pas tuse si personaje vazute anterior doar in reproduceri minuscule din albume, e imposibil sa nu remarci prezenta artei contemporane in toate aceste irealuri ansambluri. Sculpturi extraordinare ale lui Ron Mueck, figuri hiperrealiste din ceara sau diferite instalatii cu mesaj social ale artistilor mondiali. Si nu sunt ascunse in camere obscure, ci sunt amplasate in aceleasi puncte de maxim interes printre capodoperele clasice. Sunt la fel de respectate si valorificate ca si operele antice.

Dar arta zilelor noastre nu e pusa in lumini numai in cladiri pecetluite de lacate. Tot in Trafalgar Square, exista un piedestal , „The Forth Plinth”, ce in fiecare an promoveaza cate un artist contemporan. In 2008 londonezii au ales ca o sculptura a lui Thomas Schutte sa le reprezinte imaginea asupra perioadei complexe pe care o strabatem din punct de vedere artistic.

Toata Londra inspira aer boem. De la cele 5 universitati si institute de arta pe care le-am descoperit numai pe Oxford Street in timpul unei plimbari de 30 de minute, pana la adevaratii artisti care isi dedica creatiile iubitorilor de arta, sub privirile carora realizeaza reproduceri dupa mari maestri. Cuvantul cheie e „civilizatie”, iar noua din pacate tocmai asta ne lipseste. Aproape ca ti-e rusine sa recunosti ca esti artist intr-o societate in care frumosul e considerat un lux, nu o necesitate, o lume a muzeelor ce au trei vizitatori pe zi, si aia studenti la arte. O societate a profesorilor care aproape ca te obliga sa te subjugi vechilor traditii si privesc cu suspiciune la indraznelile de arta pura. O lume in care operele urbane sunt considerate revoltatoarele inscriptii cu spray de pe fatadele institutiilor, sau notiunea de „pictor” e ascociata oamenilor ce-si vand reproducerile stangace si kitch-urile in strada, pe preturi de nimic.

Mai avem multe de recuperat insa cel mai simplu pas pe care ar trebui sa-l facem e sa nu ne lasam dezarmati de „dezordinea” de la noi de acasa si sa cream in continuare arta, asa cum o simtim noi cel mai sincer; si eventual, daca ne trezim intr-o zi binedispusi sa-i lasam si pe altii sa se bucure de ea, admirand-o.

Adina Dolcan

adina_dolcan_mask22

street_paintings_adina_dolcan3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: