Posted by: Alexandra Oancea | January 22, 2009

Agonie si extaz

Nu poti fi artist o data pe saptamana sau o data pe luna. Acesta e raspunsul pe care l-am dat unui tanar cititor al nostru care ma intreba daca e suficient pentru evoluţia lui ca artist sa mearga in ture fotografice o data pe luna. Poti sa mergi în tura o data pe luna, sa pictezi o data la sase luni, dar trebuie sa fi artist in fiecare secunda. Trebuie sa respiri arta, trebuie sa vezi si sa recunosti cadre si compozitii pretutindeni unde privesti, trebuie sa te framante incontinuu idei creatoare, trebuie sa pipai culorile si sa sintetizezi în alb-negru, trebuie sa nu poti dormi noaptea cand ai o viziune si trebuie sa faci tot posibilul pentru a pune in practica ceea ce crezi ca merita materializat.

Artistul autentic e o persoana framantata, o persoana dedicata in permanenta creatiei, sufocata de creatie, inăltata de creatie. Nimic nu caracterizeaza mai bine destinul artistului precum titlul romanului lui Irving Stone, „Agonie si extaz”. E o sete continua care are nevoie de creatie pentru a fi domolita, dar niciodata potolita. Artistul adevarat nu e niciodata satisfăcut de propria creatie, pentru ca daca ar face asta, ar insemna ca a renunţat la cautare. Artistii sunt privilegiati ai sortii, fiinte create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, fantani care se sapa singure in cautarea unei ape mai reci, mai limpezi, mai curate, dar care nu e niciodata suficienta siesi. Sunt ochii prin care lumea reuseste sa intrezareasca sclipiri ale imparatiei divine, sunt ochi care privesc pana in strafundurile iadului in locul nostru. Nu poti sa fii toate acestea decat daca esti in fiecare clipa asta. Nu ai cum să trisezi, nu ai cum sa te strecori. Poti sa iei aparatul o data sau de două ori pe luna, poti sa fotografiezi un apus sau un rasarit, o floare sau un copil; daca respectiva creatie nu a trait si a murit prima data in tine, daca nu ai suferit pentru ea, daca nu te-ai topit de pasiune, daca nu te-ai transfigurat, va fi doar o imagine si nimic mai mult. Este si motivul pentru care exista dispute numeroase pe marginea catalogarii fotografiei ca arta. Oricine poate sa fotografieze, dar nu oricine reuseste sa vada esente, nu oricine reuseste sa citeasca, la fel ca in „Matrix”, coduri si sa stoarca esente. De aceea galeriile foto din toata lumea aceasta sunt pline de poze si arareori presarate cu fotografii. Exista parca in prezent o sete mult mai mare de recunoastere decat o sete de creatie. Internetul a creat posibilitati de exprimare si prezentare iesite din comun, dar a creat si oportunitatea pentru tone de aberatii, in toate formele posibile, iar domeniul fotografiei nu a scapat nici el. Cum putem oare cerne frumusetile noi de bube, mucigaiuri si noroi? Raspunsul e unul singur: nu putem. Putem doar sa speram ca ochiul critic din fiecare, introspectia, autocenzura vor incepe sa functioneze la un moment dat si la suprafata vor iesi esentele.

Harris Wallmen

harris_wallmen_lziua_10-anevrism_ulei_si_acrilic_pe_panza_oil_and_acrylic_oncanvas_90_906

Advertisements

Responses

  1. creatia si inspiratia sint cai de transcendenta…asa ne apropiem de Dumnezeu ( in realitate si nu ca unii falsi crestini care stau cu mina la cruce si cu cealalta in punga cu bani…)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: