Posted by: Alexandra Oancea | March 2, 2009

You press the button, we do the rest!

foto_veche_11Este suficient sa facem o gaura intr-o cutie intunecata pentru a obtine o imagine inversata a realitatii – asa se pune realitatea intr-o cutie.

Cea mai veche fotografie care s-a pastrat este datata din 1826 sau 1827 si este imaginea unei curti interioare vazuta de la fereastra sa de catre francezul Joseph Nicéphore Niepce. Poza a necesitat o expunere de 8 ore. Rezultatul obtinut a fost un pas enorm pentru cercetarea in domeniul fotografiei.

Incercari notabile de a captura imaginile sunt si cele ale britanicilor Thomas Wedgwood si Sir Humphry Davy la sfirsitul secolului 18. Din pacate, ei nu au reusit sa fixeze cu succes imaginile pe care le-au creat. Imaginea lui Niepce, desi bine fixata pe hirtie, nu avea calitatea necesara care ar fi asigurat adoptarea acestei noi tehnici. A trebuit ca un alt om de stiinta, Louis Jacques Mandé Daguerre, care a devenit asociatul lui Niepce si a continuat sa lucreze independent dupa moartea acestuia, sa aduca aceste prime tentative la un nivel care sa asigure succesul la public. Daguerre a creat imagini simple direct pe support de metal. A facut experimentele in anii 1830, iar in 1839 a facut anuntul istoric al descoperirii procesului ce avea sa poarte numele sau. Acesta implica expunerea unei placi de cupru argintata, developarea imaginii in vapori de mercur si fixarea acesteia in solutie de sare. Imaginile rezultate erau foarte fragile la atingere si trebuiau sa fie protejate de o sticla.

foto_veche_2Expunerea lenta creaza, insa, „probleme”; desi fotografiate in plina zi, strazile Parisului apar… goale.

In 1884 Eastman a introdus roll-filmul, un suport de nitroceluloza care permitea expuneri multiple, mult mai practic ca negativul pe cristal. 1888, an in care Eastman a ales numele de KODAK pentru inventia sa, ales astfel pentru ca se poate pronunta la fel in aproape toate limbile cunoscute. A fabricat un aparat de fotografiat usor si un film care permitea 100 de expuneri. Tot atunci Eastman a lansat sloganul publicitar al firmei sale, care a facut inconjurul lumii si nu a fost uitat nici la 100 de ani: „You press the button, we do the rest!”.

Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Maxwell.

In 1904 fratii Auguste and Louis Lumiere au anuntat dezvoltarea unei… tehnici ce , in 1907 a fost patentata ca Autochrome plates. Rezultatul era obtinut prin folosirea a trei placi fotografice alb/negru sensibile fiecare, la o culoare primara – rosu, verde, albastru. Imaginile se suprapuneau ulterior, obtinandu-se o fotografie color transparenta. Aceasta va ramine cel mai popular proces, suportind competitia a multor alti producatori pina in anul 1935, cind a aparut Kodachrome, care utiliza roll-filmul.

Din ce in ce, timpul capata alte valori de-a lungul anilor… Astfel ca, apare Polaroid-ul, fotografia instant, in 1948, tehnica dezvoltata de dr. Edwin Land.

Tot timpul, poate, duce la crearea inventiei digitale. DCS 100, prezentat de Kodak in 1990, este primul aparat digital.

Nu m-am hotarat inca daca asta a fost o inventie buna sau nu. Asta pentru ca dezvoltarea comerciala rapida duce catre o popularitate mult prea mare a fotografiei. Si, in felul asta, la o „proasta” intelegere a ceea ce inseamna arta fotografica, de fapt, mai ales de catre „public”.

As renunta oricand la nemaipomenitele DSLR-uri sau la toate obiectivele spectaculoase, pentru o “camera obscura”. Poate deveni insa, o investitie enorma din punct de vedere financiar, mai ales ca, din 2004, Kodak nu mai produce aparate foto reincarcabile de 35 mm, mult prea preocupati sa le perfectioneze pe cele digitale. In afara celor devotati, in continuare, fotografiei „ude”, trierea celorlalti se face, desigur, prin simtul artistic…prin alegerea momentului furat, prin compozitie, prin cromatica, prin abordare, mesaj si, mai ales, prin sentimentul ce exista dincolo de imagine.

Nu sunt prea multi acei contemporani care au inteles si apreciat Fotografia ca arta. Deficit major pentru tara in care traim. Pe acestia, multi dintre ei declarati „colectionari” de arta, i-as intreba daca au vazut vreodata o parte din realitatea ce ii inconjoara asa cum un fotograf o face. Cu siguranta nu…

Alexandra Oancea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: